Nevoile psihologice de bază
Teoria autodeterminării (SDT) este un model de înțelegere a motivației umane și a dezvoltării personalității, dezvoltat de către psihologii Edward Deci și Richard Ryan. Conform acestei teorii, oamenii au trei nevoi psihologice fundamentale: autonomie, competență și relaționare.
În timp ce competența se referă la nevoia de a te simți capabil și eficient în atingerea obiectivelor, autonomia se referă la nevoia de a te simți în control asupra propriei vieți și a propriilor decizii. Termenul "relaționare" descrie nevoia de a avea un sentiment de apartenență și de conectare cu alte persoane.
Conform SDT, este mai probabil ca oamenii să fie motivați intrinsec și implicați în activitățile lor atunci când aceste nevoi fundamentale sunt satisfăcute. Pe de altă parte, persoanele sunt mai predispuse să simtă emoții negative și să își piardă motivația atunci când aceste nevoi sunt limitate sau nu sunt satisfăcute.
Iată câteva strategii pentru a încuraja satisfacerea acestor trei nevoi psihologice fundamentale: autonomie, competență și relaționare.
Autonomia este percepția că o anumită activitate se desfășoară în mod independent.
Este necesară încurajarea procesului decizional, oferind persoanelor posibilitatea de a decide și sprijinindu-le alegerile, chiar dacă nu sunteți de acord cu ele. Persoanele se pot simți mai mult în locul șoferului ca urmare a acestui fapt.
Cereți opțiuni și soluții. Încurajați persoana să gândească în mod creativ și inovator și ajutați-o să exploreze noi idei și abordări. Ca urmare a acestui lucru, ei se pot simți mai stăpâni pe propriile procese de rezolvare a problemelor și de luare a deciziilor.
Practicați comportamente de susținere. Asigurați un mediu sigur și încurajator în care persoana se poate exprima și își poate asuma riscuri. Ca urmare a acestui fapt, persoana se poate simți mai încrezătoare în capacitatea sa de a lua propriile decizii.
Creșteți nivelul de încredere. Oferiți sprijin și îndrumare, dar abțineți-vă să încercați să schimbați deciziile sau comportamentul persoanei. Ca urmare, s-ar putea să se simtă mai încrezătoare și mai stăpână pe propria viață.
Competența înseamnă sentimentul de a fi eficient și capabil în activitățile în care suntem implicați.
Oferiți oportunități de creștere. Oferiți oportunități pentru ca persoana să învețe noi competențe, să își asume noi responsabilități sau să participe la proiecte provocatoare. Acest lucru îi poate ajuta să își dezvolte abilitățile și să se simtă mai încrezătoare în capacitățile sale.
Oferirea unui feedback constructiv necesită să fiți specific, perspicace și să vă concentrați atât pe punctele forte ale persoanei, cât și pe domeniile de dezvoltare. Atunci când cineva este conștient de punctele sale forte și de punctele slabe, se poate simți mai capabil să se îmbunătățească.
Recunoașteți realizările: Indiferent de cât de mici sunt, recunoașteți și apreciați realizările persoanei. Acest lucru îi poate motiva să continue să se străduiască să se îmbunătățească, făcându-i să se simtă bine în legătură cu realizările lor.
Oferiți resurse și sprijin: Oferiți asistență și resurse care vor permite persoanei să își îndeplinească obiectivele, cum ar fi instruire, mentorat sau acces la tehnologie și alte resurse.
Relaționarea este sentimentul de siguranță și de conectare cu cei din jur.
Încurajați colaborarea Oferiți-i persoanei oportunități de a colabora cu alte persoane la proiecte sau activități și încurajați-o să își împărtășească abilitățile și cunoștințele cu alții. Acest lucru poate contribui la crearea unui sentiment de scop comun și de realizare.
Încurajați comunicarea deschisă: Încurajați comunicarea deschisă și sinceră între persoană și ceilalți și ajutați-o să exerseze abilități de comunicare eficientă. Acest lucru poate contribui la consolidarea încrederii și a înțelegerii între persoana în cauză și ceilalți.
Construiți încrederea și respectul Promovați o cultură a încrederii și a comunicării deschise, în care persoana se simte confortabil să-și împărtășească gândurile și ideile. Acest lucru o poate ajuta să se simtă mai stăpână pe propriile interacțiuni și relații cu ceilalți.
Creați un sentiment de apartenență prin sublinierea valorilor, obiectivelor sau intereselor comune ale grupului și prin evidențierea modurilor în care contribuțiile persoanei sunt apreciate.
În general, dezvoltarea motivației interne la ceilalți implică crearea unui sentiment de scop, încurajarea autonomiei și a învățării, oferirea unui feedback pozitiv, conectarea la valorile personale, oferirea de opțiuni și încurajarea curiozității. Procedând astfel, puteți ajuta persoana să găsească motive intrinseci pentru a urmări sarcina sau obiectivul și să fie mai motivată să facă acest lucru.